Viseptol de George VasilieviciViseptol de George Vasilievici

viseptol.ro

La scurt timp după publicarea primului roman (YoYo, Editura Tomis, 2008), George Vasilievici a început să lucreze la un alt roman, care avea deja un nume, Viseptol, și care a fost publicat pe fragmente în revista Tomis. Încercând să treacă peste aventura primului roman, George vorbea despre Viseptol ca despre un roman în care-și punea multe speranțe. Deseori, în redacția revistei Tomis, se adâncea în scriere și realitatea dispărea brusc, nici nu mai auzea dacă îl striga cineva. Intrase într-o febrilitate pe care el însuși o analiza cu fascinație, era un munte de bucurie când vorbea despre extazul scrisului. Îi sfătuia pe toți să se apuce să scrie proză. Când ieșea din patima scrisului, devenea foarte preocupat de părerea celor care îi citeau fragmentele romanului, păreri pe care le cerea de la toți, mai ales de la cei care nu scriau, voia să știe cum se văd lucrurile din postura Cititorului. Spre sfârșitul anului 2009 romanul era gata și a început să circule prin lumea literară. George l-a trimis la câteva edituri, dar nu a primit răspuns, lucru care l-a descumpănit și l-a făcut să creadă că Viseptolul va avea aceeași soartă ca și romanul de debut, YoYo, primit cu circumspecție de mai toți editorii. Oscilând între diferite posibilități de publicare, chiar dorind la un moment dat să facă el o editură, George își pierduse entuziasmul, dar n-a încetat niciodată să creadă în soarta unei cărți, a Cărții. În cele din urmă, Viseptolul „a apărut“ la începutul lui martie 2010 la o editură fictivă, editura TA, într-un număr de treisprezece exemplare, o idee năstrușnică, prin care parcă voia să scape de povara romanului și să se apuce de altceva. Să trăiască. Sau să devină taximetrist în rai, cum a spus la un moment dat. Ceea ce s-a și întâmplat, în cele din urmă. Și sunt convins că pasagerii din raiul lui George sunt mult mai atenți decât am fost noi, cei care am călătorit o vreme în mașina lui de scris. (Dan Mihuț)

Citește integral