rezervația de Cristina Ispasrezervația de Cristina Ispas

Volum nominalizat la secțiunea „Poezie“ – Premiile „Observator cultural“, ediția a VI-a, 2012

Nu e important ce și cum se filmează, ci cum se montează, aici e marele talent al regizorului. rezervația e un documentar poetic despre viața noastră deloc simplă, despre mecanismele și psihozele secolului, despre ceea ce se merită păstrat din ea. Un aparent sinopsis al volumului e chiar textul de început, o hartă care face uneori posibilă orientarea în această sofisticată rezervație; locuri interzise și locuri deschise publicului. Citește – și te cutremură. (V. Leac)

Despre ce vorbim când vorbim despre oboseală. În momentele sale neputincioase, omul contemporan se conectează la filmul din laptop, la muzica din căști, în fine, la orice aparat la îndemână, care – aparent, desigur – îi continuă vorbirea și face apropierea de celălalt imposibilă. Discursul poetic din rezervația încetinește timpul, înregistrează atât mișcările stranii și, mai ales, fragile ale orașului, cât și suprapunerea plăcilor interioare ale ființei, care, atâta vreme cât vorbește, cât nu face nicio pauză pentru a tresări, căci a tresări înseamnă a ceda, își asigură supraviețuirea. (Diana Geacăr)

Ce se întâmplă dacă cineva are răbdare cu sine? Începe să dea o mărturie tot mai precisă despre ce se întâmplă de jur împrejur și înăuntru și deasupra și dedesubt. Precizia limbajului se înfiletează ușor și fără scăpare în mecanismele de recepție ale străinilor și creează falsa senzație de familiaritate. Falsa senzație de familiaritate ne înlesnește nouă, străinilor, accesul la centrul de comandă și control al poetului. Și de acolo, în sfârșit, putem privi lumea cu alți ochi. Și dintr-odată totul pare mult mai interesant. Palpitant, emoționant și ne place. (HitGirl)

Interviu: La debut eram mai nerăbdătoare, nu numai cu cartea, dar cu tot ce se întâmpla în jurul meu, iar acum nu mai sunt

Răsfoiește câteva pagini