Poeme de stânga de Grigore Şoitu
Discursul poetic: Radical, direct, simplu…
Tema: Urmărită cu atenţie din prima până-n ultima pagină.
Reţeta: Pentru o prăjitură care conţine 80 la sută adevăr şi 20 la sută ficţiune.
Nota explicativă cu numărul 43: „[…] Un om din clasa de mijloc nemulţumit de viaţa din ţara sa şi de clasa din care face parte, care şi-a trădat principiile, îşi doreşte cu ardoare emigrarea. Când ratează ţelul propus sau oboseşte să fie un aspirant perpetuu la statutul de emigrant sfârşeşte prin a-şi ucide preşedintele…“
P.S.: Nu am voie să vorbesc despre titlul cărţii!
Poezia lui Şoitu, oricât de dificil ar fi de acceptat de către obişnuiţii (să zicem) rafinamentelor stilistice, este o poezie a prezentului, deloc comodă, deloc comod. (Xenia Karo)
Experimentul nu fuge de substanţă, ci şi-o asumă. Verva – inclusiv compoziţională – nu se dispensează de melancolie, ci, într-o manieră inedită, şi-o integrează. E, poate, nota cea mai personală a poetului, iar această modalitate dea fi melancolic cu vervă, cu fantezie şi chiar cu iscusinţă îi deschide poezia deopotrivă spre confesiunea autentică şi spre neastâmpărul experimental. (Al. Cistelecan)
Cu o bravadă de muşchetar, firească pentru un marţoliu tomitan, Şoitu „exasperează“ toate modurile (şi modulele) poetice, tentând şi el să sucească gâtul definitiv tuturor formelor retorice. (Marin Mincu)
Interviu: Poeme de stânga = Poeme radicale
