Hibernalia de Veronica D. Niculescu

Povestea animalelor duse la teatru în Simfonia animalieră începea primăvara și se încheia spre finalul anului, când bizarele animale par să dispară, să se cufunde în hibernare. De acolo începe Hibernalia, o poveste cu zăpezi și însingurare, așteptare și un drum ducând către o primăvară.

Hibernalia ar putea fi considerată continuarea Simfoniei animaliere. Sau, poate, dacă Simfonia animalieră ar trebui să se termine, atunci așa s-ar termina. Dar ce se termină vreodată, și când?

„Prin Hibernalia, cei care au citit Simfonia animalieră vor înțelege mai bine ce era cu animalele – ariciul, hârciogul și cârtița – puse într-un fotoliu la teatru și aproape așezate într-un om la finalul primei simfonii. Cât despre cei care nu vor citi decât această a doua carte, cred că povestea albă va avea noimă și așa, dar sper că ei vor deveni suficient de curioși încât să caute și simfonia verde. Cărțile astea sunt ca jumătățile, luminate, întunecate, ale aceleiași planete mereu rotitoare.” – Veronica D. Niculescu