Dosar de presă

Mihai Prodan, Ziua de Cluj, 12 octombrie 2010

Un solist de rock îşi lansează la Cluj romanul despre sfârşitul lumii în România

Solistul trupei rock Luna Amară, Mihnea Blidariu, a devenit scriitor: acesta îşi lansează duminică romanul „despre sfârşitul lumii în România“, la librăria Book Corner de pe pietonala Eroilor.
Cartea Playlist este structurată în capitole ale căror titluri sunt piese celebre cântate de Nine Inch Nails, Marilyn Manson, Pearl Jam sau Leonard Cohen. De altfel, piesele respective vor fi şi cântate, o dată cu lansarea romanului, într-un concert în gangul din imediata vecinătate a librăriei, de către trupa Chilli Familli împreună cu însuşi autorul romanului. „Acum e lansarea oficială, vom avea alta şi în Bucureşti în 27 octombrie în Club A, iar cartea se va găsi şi la concertele pe care le avem în acest an, pentru 15 lei“, a spus Blidaru pentru ziuadecj.ro.
Cartea este scoasă la editura Casa de Pariuri Literare din Bucureşti.
„Pot spune cu certitudine că preţul cărţii va fi unul destul de mic, asta fiind atât dorinţa mea, cât şi a editorului. Vrem să stimulăm lumea să citească, atât în general cât şi – de ce nu? – acest roman. În această aventură aspectul financiar este secundar“, a precizat Blidariu şi pe blogul său.

Adevărul Literar şi Artistic, rubrica Flash Book, 12 octombrie 2010

Romanul Playlist, de Mihnea Blidariu, vocalist al formaţiei rock Luna Amară, apare săptămâna aceasta în librării.

Bucureşti - Mihnea Blidariu, romancier
Publicat de Editura Casa de pariuri literare, Playlist este un roman-punk, care are în centru un personaj-emblemă, nevoit să se confrunte cu propria moarte. Titlurile unor capitole sunt, de fapt, titluri ale unor piese de Pink Floyd sau Marilyn Manson. Autorul a mai publicat două volume de poezii.

Alex Rădescu, alexradescu.ro, 30 septembrie 2010

Nebunii literare la Casa de pariuri literare

Sa pornesti un business exclusiv online pentru a te ramifica si intr-o cat se poate de palpabila editura, asta poarta numele de Casa de Pariuri literare.
Primele titluri au trecut din stadiul de raft (de librarie) in acela de… raft (de biblioteca personala).
Ca tot ne-a amintit calendarul ieri despre unul Guttenberg care, auzi minunatie!, a tiparit Biblie, si rotativa Casei de Pariuri literare isi mentine ritmul. Noi titluri trebuie sa apara, cu siguranta ca ne vom intalni si la un chiosc de la targul Gaudeamus :)

Cristina Lazurca, Glasul Aradului, 24 septembrie 2010

Tabăra de Creaţie Literară de la Săvârşin a devenit subiect de volum

Se pare că declaraţia scriitorului Vasile Dan conform căreia acţiunea, organizată de Revista de Cultură Arca şi de Filiala Arad a Uniunii Scriitorilor din România, ar fi câştigat de-a lungul timpului multă popularitate în rândul scriitorilor contemporani s-a adeverit.
Astfel, de curând, unul dintre participanţii frecvenţi la această manifestare literară a evocat-o în cel mai nou volum al său. Este vorba despre poetul Dumitru Bădiţa care a scris despre tabăra de creaţie literară în volumul său – Invitat la Săvârşin, apărut la editura Casa de Pariuri Literare.
Invitat la Săvârşin face parte din seria Poezie, colecţia Poem în proză şi „este o comedie serioasă, chiar foarte serioasă, ba poate chiar prea serioasă, dacă luăm în calcul şi sfârşitul, care face cât o Apocalipsă (nu spun mai multe, ca să nu fac pe spoiler-ul). În plus, poema aceasta bufă despre seriozitatea condiţiei de poet mai are o calitate esenţială: e una dintre puţinele cărţi douămiiste care îţi dau certitudinea că minimalismul nu e un efect al lipsei de imaginaţie“, aşa cum se menţionează, în prefaţă, poetul Radu Vancu.
Volumul Invitat la Săvârşin care cuprinde impresii relatate într-un stil foarte personal de la ediţiile mai vechi ale Taberei de Creaţie Literară va fi lansat sâmbătă, 25 septembrie în prezenţa autorului, la Săvârşin.
Vă reamintim că actuala ediţie a taberei a început luni, 20 septembrie şi a atras spre localitatea arădeană o serie dintre cei mai în vogă tineri scriitori ai momentului de pe întreg cuprinsul ţării. Din păcate marele absent al ediţiei este poetul arădean V. Leac, cel care a realizat, alături de Vasile Dan, selecţia participanţilor. Motivul pentru care V. Leac lipseşte în această perioadă de la Săvârşin este foarte simplu – de curând a fost diagnosticat cu o boală contagioasă care se contactează în general la vârsta copilăriei. V. Leac nu a vrut să dea nicio declaraţie referitoare la faptul că absentează de la una dintre cele mai importante manifestări literare de peste an. A mărturisit totuşi că îi pare rău că va lipsi de la lansarea cărţii unuia dintre cei mai apropiaţi colegi de breaslă – Dumitru Bădiţa şi că se consolează în această perioadă citind din Kafka, despre care consideră că are foarte mult umor, chiar dacă unul foarte subtil.
Tabăra de Creaţie Literară de la Săvârşin beneficiază de sprijinul Centrului Cultural Judeţean şi a Consiliului Judeţean Arad. În ultimele două zile ale manifestării în acelaşi loc va fi organizat şi Festivalul de Literatură Dorel Sibii, printre ai cărui amfitrioni se numără şi Fundaţia Principesa Margareta.

Cristina Andrei, ring, 13 septembrie 2010

Versuri care recuperează prezentul

Viaţa cărţilor de poezie în economia de piaţă este foarte scurtă. După patru-cinci ani de la apariţie, volumele dispar de pe piaţă şi, de foarte multe ori, cărţi despre care vorbeşte toată lumea nu mai pot fi găsite nicăieri. De aceea, iniţiativa noii Edituri Casa de pariuri literare de a reedita volume de poezie din deceniul trecut este salutară.

Primele apariţii readuc în circulaţie două titluri semnate de Nora Iuga, una dintre cele mai importante personalităţi din poezia românească de azi. „Dactilografa de noapte“ şi „Spitalul manchinelor“ au apărut în 1996 şi 1998 cu tirajele obişnuite pentru poezie. Este chiar perioada în care Nora Iuga s-a impus în conştiinţa publicului ca un reper imposibil de ignorat pentru ceea ce se întâmplă în actualitatea poeziei în limba română. De 10 ani, Nora Iuga era scriitor profesionist, obţinând burse şi fiind invitată să susţină lecturi mai ales în afara României. Deşi experienţa ei în literatură începuse la sfârşitul anilor ’60, Nora Iuga a reuşit în deceniul trecut să injecteze energie şi forţă în poeme care începeau să depăşească formula subiectivă a poeziei. Astfel, „Dactilografa…“ include „reîntoarceri în piaţa cerului“, un poem care proiectează traumele personale înspre evenimentele din 13-15 iunie 1990. Acestea sunt cărţile care au conturat o variantă explozivă a poeziei scriind despre „creierul speriat şi singur în încordarea lui/ca pumnul mic al unui cecen răzvrătit“. Nu întâmplător, anul trecut, un interviu pe care Nora Iuga l-a acordat unui cotidian central a provocat o adevărată furtună din partea comentatorilor şocaţi mai ales de titlul „Cred în libertatea prostituţiei şi în instinct“.

Ilă Citilă, bookiseala.ro, 6 septembrie 2010

Casa de pariuri literare nu e o casă de pronosticuri, ci doar o editură

Când dai din întâmplare peste un site de genul Casa de pariuri literare, gândul ţi se duce la brokeri, la licitaţii, la anticuri, nicidecum la o editură ce se naşte în vremuri de criză. Poate fi un cristian o garanţie, dar când vezi preţurile cărţilor Norei Iuga, recent apărute la Casa de pariuri… zici că oamenii ăştia, dacă nu sunt nebuni, sunt filantropi. Nici Dinu Patriciu cu a sa editură într-Adevăr nu a coborât cota de preţ aşa de jos. Şi unde mai pui că dacă dai 10 lei, pe două volume, semnate Nora Iuga, ai trei minute bonus de dialog telefonic cu poeta şi traducătoarea Hertei Müller. Curată binefacere.

Să nu aud că aţi înroşit telefoanele cu Germania. Vine el şi impozitul pe convorbiri, de aia doar 3 min.

În manifestul editorial se prezintă misiunea companiei de cărţi., Sloganul după care se conduce afacerea este: „Literatura română scrie pe mine“. Oricum inspirant nume au ales iniţiatorii Casei care nu e o casă, cum pariul literar nu e acelaşi ca-n fotbal, unde competitorii şmenuiesc rezultatele.

Radu Pavel Gheo, gheoland.ro, 3 septembrie 2010

Casa de pariuri literare

Nu sînt dintre cei care n-ar putea trăi dacă literatura ar dispărea de pe lume. Dar în mod cert aş suferi şi m-aş simţi sărăcit – de-adevăratelea, nu ca atunci cînd îmi lipsesc banii sau ştiu eu ce model de maşină (adică maşina însăşi). Literatura ocupă o parte importantă din viaţa mea. Una din cele mai importante. De aceea sufăr cînd văd cît de puţină importanţă i se acordă la noi – şi ei, şi celorlalte arte înalte – şi cît de puţini cititori avem în comparaţie cu alte ţări. Mă amărăsc ori de cîte ori dispare o revistă de cultură sau o editură şi mă bucur cînd apare una.

Azi mă bucur. Chiar în condiţiile de acum, de criză şi prostie politică, există entuziaşti care îndrăznesc să înfiinţeze edituri noi, care promit lucruri frumoase. De una, cel puţin, am aflat acum. Îi zice Casa de Pariuri Literare, un nume ce mi-a plăcut mult. E sugestiv, jucăuş şi, în acelaşi timp, sugerează un program. Şi îl ştiu cel puţin pe unul dintre cei care au înfiinţat-o, aşa că am încredere.

La CDPL au apărut deocamdată două volume de poezie ale Norei Iuga, două reeditări. Spitalul manechinelor a fost publicată prima dată acum doisprezece ani, iar Dactilografa de noapte acum paisprezece ani. Ediţiile vechi nu mai sînt demult pe piaţă, iar Nora Iuga merită reeditată. Şi citită. Eu nu sînt un mare cititor de poezie, dar numai vedeţi:

„veţi spune bătrîna asta îi imită pe tineri/ bătrîna asta e mai ridicolă/ decît un papagal pe rotile/ de parcă ochii mei au uitat/ dactilografa de noapte/ şi domnii somnoroşi/ pătrunşi clandestin în garsonierele poeziei/ de parcă eu n-aş vedea break-ul umbrelor pe pereţi/ şi dialectele anglo-saxone/ muşcîndu-mi memoria“

Un început frumos. Şi, cum spuneam, o editură nouă e o bucurie. Dacă vreţi, luaţi-o şi ca pe un semn bun.

Ştefan Agopian, bucuresti.24fun.ro, 1 septembrie 2010

Cine nu risca nu castiga

Dupa ce actualul guvern le-a bagat scriitorilor mana prin buzunare, acestia au si un mic motiv de bucurie: a aparut o noua editura, care are un nume promitator „Casa de pariuri literare“. Noua casa e condusa de poetul un cristian (Cristian Cosma) si de productie se ocupa Victor Jalba-Soimaru. Primele doua pariuri au fost puse pe poeta Nora Iuga, careia i s-au reeditat volumele de poezie Dactilografa de noapte si Spitalul manechinelor. Dupa mine pariul e ca si castigat, data fiind valoarea poetei in cauza. O poeta care atunci cand a implinit saizeci de ani (e nascuta in 1931) a descoperit ca batranetea nu e o piedica in calea sexualitatii. Drept pentru care a publicat un roman, Sexagenara si tanarul, care a ridicat-o mult in ochii tinerilor scriitori si nu numai.

România literară, rubrica Ochiul magic, nr. 31, 20 august 2010:

„A apărut o nouă editură, «Casa de pariuri literare». A apărut, păşind cu dreptul, prin tipărirea a două volume de versuri ale Norei Iuga (Dactilografa de noapte şi Spitalul manechinelor). Iar dacă tot e vorba de pariuri chiar în numele editurii, atunci Cronicarul îşi îngăduie şi el să parieze pe acest proiect cultural. Cdpl se anunţă a fi o editură câştigătoare, atât prin profilul său: nu urmăreşte profitul financiar, ci punerea în lumină a valorilor literare, mai ales a celor neoficializate, cât şi prin calitatea iniţiatorilor, Cristian Cosma (un cristian), editor, şi Victor Jalbă-Şoimaru, responsabil de haina grafică a textelor.“

Agenţia de carte, agentiadecarte.ro, 18 iulie 2010

„Spitalul manechinelor“ de Nora Iuga, primul titlu ce va fi lansat în seria „Poezie“, colecţia „Reeditări“ a Editurii Casa de Pariuri Literare

În curând, la Editura Casa de Pariuri Literare (editor un cristian) va apărea volumul „Spitalul manechinelor“ de Nora Iuga, o reeditare la peste 10 ani de la apariţia sa din anul 1998.

„Spitalul manechinelor“ este primul titlu ce va fi lansat în seria „Poezie“, colecţia „Reeditări“ a Editurii Casa de Pariuri Literare.

Ce e un manechin? „Un om-păpuşă, unu’ care se lasă îmbrăcat şi dezbrăcat în văzul lumii, o făptură derutantă, un fel de paralitic într-un spital; nu mişcă, nu vorbeşte decît înlăuntrul său, ca într-un joc de-a v-aţi ascunselea: observi cum îţi fur vorbele cum îţi mut patul cînd eram tînără mă îndrăgosteam în mai acum mă îndrăgostesc în octombrie soarele meu bostanul meu doldora de seminţe orice ascunzătoare e o mărturisire“, a scris Nora Iuga despre acest volum, în iulie 2010.