Diana Iepure

M-am născut pe 20 noiembrie 1970, vizavi de Moscova, de cinematograful Moscova, la maternitatea nr. 1, pe când părinții mei erau studenți în anul patru la Universitatea „Vladimir Ilici Lenin“. Când au apucat-o pe mama durerile, tata, de emoție, i-a uitat pașaportul acasă. La maternitate, au tras repede concluzia că maică-mea naște de fată mare și-a venit intenționat fără „pasport“, să mă aducă pe fața pământului incognito. Așa că moașele n-au prea băgat-o în sân. Vorba aia, homo sovieticus, oblico morale. Necătând la acest mic incident, eu am fost mândră toată copilăria că m-am născut la Chișinău, și nu ca majoritatea colegilor mei de clasă în satul Cosăuți, raionul Soroca. Dacă nu mă credeau, la fel ca tata în noaptea aia de noiembrie, trăgeam o fugă până acasă și veneam cu dovada. În școală mi-a fost bine doar în clasele primare. Printr-a patra a ajuns tata director, iar mama îmi era dirigintă. Nu doresc nimănui să treacă prin așa experiență. Nici chiar copiilor foștilor mei colegi. În ciuda ostracizărilor, am absolvit fără sechele psihice (ori poate doar mi se pare că fără) școala medie și am intrat, în 1988, la Universitatea „V.I. Lenin“ din Chișinău. După vreo zece zile de „acomodare“ cu universitatea, am fost urcați în autobuze și duși la munci, la culesul poamei. Acolo ne-a cântat cucul până pe 7 noiembrie. Locuiam în niște căsuțe de lemn, într-o pădure de lângă Larga, Cahul, și făceam duș sub o țeavă, din care curgea apă fierbinte, în timp ce temperatura afară, la sfârșitul lui octombrie, o cam întindea spre zero. La facultate, am învățat di tăti. Și economie politică, și istoria pcus, și istoria urss. Am scandat „Limbă! Alfabet!“. Am stat la Krupskaia, B.P. Hasdeu și la biblioteca universității. Am umblat la mitinguri, filme, discoteci. Am avut mulți prieteni. Din fericire, tata nu era rector, nici mama decan. După absolvire, am rămas la Chișinău, muzeograf la Muzeul Național de Istorie a Moldovei. La un moment dat, la îndemnul bunei mele prietene Vica, m-am aventurat să scriu pentru săptămânalul Centrului de Formare Europeană Democrația un fel de editoriale ori, cum le zicea directorul Democrației, „eseuașe“. Așa am descoperit că cel mai mult în viață îmi place să scriu eseuașe și, în general, să scriu. Prin 2002, am avut norocul să-mi găsesc un job la BNM (Banca Națională a Moldovei). La bancă, aveam acces non-stop la internet. Bancher n-am mai devenit, însă de acolo mi se trag toate întâmplările legate nu numai de viața personală, de stabilirea mea la București, dar și de literatură.

Am debutat, în 2004, la editura Vinea, cu volumul Liliuța, în urma căruia m-am ales cu vreo câteva cronici foarte pozitive, cu una foarte negativă și cu o scrisoare de protest, la adresa editurii, din partea unei tinere și promițătoare poete. Am mai publicat, sporadic sau sistematic, după caz, în Contrafort, Vatra, Stare de Urgență, Revista la plic, Orizont, Convorbiri literare, Ziua literară etc., pe câteva site-uri, bineînțeles, tot literare, precum și pe blogul meu (liliuta.blogspot.com). Am tradus din rusă, când de plăcere, când de nevoie, uneori am îmbinat utilul cu plăcutul. Din cele traduse, au apărut: Tărâmul inaccesibil de Sf. Nicolae Velimirovici la Editura Cathisma, în 2007; Moartea lui Ahile de Boris Akunin la Editura Humanitas, în 2008.

Prezentă în antologiile: Noua poezie basarabeană, Editura Institutului Cultural Român, 2009, și Iubirea e pe 14 februarie, Editura Vinea, 2010.

În 2009 m-am învrednicit de premiul „Grand Underground“ al revistei electronice TIUK!