Călin Torsan

„În ultimii ani am lucrat strașnic la gard. Fără el nu se poate trăi. Prea îți intră în curte toți vecinii. Ba te mai trezești pe cap și cu vreo lighioană. Chiar și o găinăstrăină îți poate încurca viața, așa că trebuie o împrejmuire sănătoasă. Când m-am simțit îndeajuns de singur, am scos din pod cele mai frumoase oluțe. Smălțuite de mâinile mele, străluceau în soare ca un zâmbet. Megieșii se opreau de-acum în fața ulucilor cu ulcele, privindu-se în luciul lor. Între mine și ei trăia gardul. Printre singurătățile noastre răsăriseră texte. Scurte ca viața. Fumul se înălța din coșul casei luând forma perfectă...”
(Călin Torsan)

De fiecare dată, atunci când trebuie să scriu despre mine, mă blochez pentru câteva clipe. Cu ce aș putea eu interesa pe cineva? Așa, otova, printr-un text care nici măcar miză literară pare să nu presupună. Ce aș putea adăuga celor două, trei chestii la care m-am scremut de-a lungul anilor, cu care am încercat să mă definesc, să mă explic, cu care mi-am putut crește toarta de care să fiu apucat și înălțat către buze sau trântit, cu ciudă, în uitarea pământului? De pildă, ce ar spune și ce ar crede cititorii mei, oamenii aceia care caută un amănunt despre mine printre aceste cuvinte, așa cum cauți boabele de mac pe cocoașa covrigului, spunându-le că scriu înfățișarea asta în timp ce ascult manele?

Când iubirea te lovește,
Nu contează cine e!
O iubești și te iubește
Și habar n-ai de ce.

Sunt sigur că adevărul se poate piti și în astfel de mizerii. Până la urmă, chiar nu contează cine e… Cine sunt. De fapt, habar n-am nici măcar eu cine sunt, dară să mai și adap la proiecțiile mele despre mine alte guri căutând răcoarea pe care o aduce o curiozitate împlinită… Confirmată…
O sumă de condiționări, asta poate că da. Am fost născut într-un anumit loc, la o dată anume. Sunt bărbat și botezat ortodox. Asta dacă cineva ar putea îndrăzni să spună despre mine că sunt cumva o persoană liberă. Câteodată sunt fix ce vreau eu să fiu. Un dop de plută, să zicem. Sau o uzină termică. Din când în când, pare că mă comport în felul pe care îl așteaptă ceilalți de la mine. Pot fi complezent, amabil, bun sfătuitor, funcționar bugetar, scriitor chiar. Un tânăr scriitor… Asta mă-ntoarce cu cracii în sus când o aud: Călin Torsan, tânărul scriitor de la Muzeul Țăranului Român! :) Ce tânăr, ce scriitor, ce muzeu până la urmă?

Un slujbaș încâlcindu-se printre ițele așa-zisei lumi literare. Asta sunt.

Aseară mi-era dor,
Stăteam în dormitor
Și mă gândeam la tine.
După ce te-am sunat,
Nici somnul nu m-a mai luat…