Între Phoenix și Le Corbusier. Costin Petrescu în dialog cu Nelu Stratone

Oare ce l-a apucat pe Costin Petrescu să scrie o carte? Autobiografică? Istorică?
Să fie nevoia de a face un referat către sinea lui, sau a ta, sau a mea?
Da, are tot dreptul, la urma urmei - e un autor contemporan, e un muzician fără egal, un artist complex, al timpurilor noastre, e un om senzațional. Cu el am petrecut ore și zile nenumarate în căutarea perfecțiunilor. Pe la sfîrșitul anilor 60 / începutul anilor 70 studiam împreună partituri produse cu ajutorul unor computere main-frame (Nicodim și toaca ascunsă), prin 80 lucram la îregistrări nemaiauzite, prin 2010 cântam live, cu el la tobele lui electronice, iar în 2020 va da la iveală (sunt sigur) noi lucrări. Cu el am construit manual tobe clasice japoneze pentru un spectacol formidabil de teatru. Cu el am găsit - arar dar bine - spiritul potrivit al ritmurilor. Cu el am petrecut multe seri de discuții fascinante și de artistică inspirație.
Costin a parcurs cu brio, cu magna cum laude, drumul jalonat de muzica experimentală, de rock, de jazz, de electronică și din nou avangardă. Da, e un percuționist exceptional. Da, el e artistul zilelor de azi - e un profund cunoscător al domeniului, e inovativ, e limpede cel mai ades, e legat simbiotic de tradiții, e uneori confuz (așa e și viitorul), e un om ce dă dovada unor calități deosebite. Religiozitatea cu care îmbracă orice cuvânt, fiecare formulare, toate construcțiile și compozițiile sale îl recomandă pentru titlul de mai sus: un om de astăzi și de mâine.
Să-i citiți mărturiile, să-i cercetați universul - veți avea de aflat și de învățat. O să vă amuzați în același timp - nimic nu este luat mai mult decât e nevoie în serios.

Mircea Florian