Urmăreşte-ne pe Facebook Ciripim pe Twitter Videoteca cu autori Biblioteca de fragmente O mie de cuvinte

Noutăţi

te aştept ca pe un glonte de Ana Puşcaşute aştept ca pe un glonte de Ana Puşcaşu

Ce-ţi rămâne de făcut atunci când eşti numărat „după gloanţe“, când ajungi să asociezi cele mai bune vremuri cu „primele defilări“, prin faţa ochilor ţi se derulează „toate marile filme ale indiferenţei“, iar în loc de cer nu mai reuşeşti să vezi decât „sute/de mii de cămăşi albastre cu epoleţi“? Nu-ţi rămâne altceva decât să ratezi „tot ce se putea rata“, asta e lecţia pe care o învaţă atât de bine şi o predă, iată, mai departe, fără greşeală, fosta elevă a L(iceului) M(ilitar). Deşi pare imprimat pe o bandă magnetică, iar limbajul este în esenţă unul sever, discursul „pedagogic“ din te aştept ca pe un glonte lasă să se strecoare printre rânduri suficient din emoţiile, respiraţiile sau ezitările instanţei emitente, astfel încât abilitatea celei aflate la pupitru să devină de necontestat. Pentru că, da, Ana Puşcaşu convinge fără probleme, indiferent dacă scrie despre identităţi furate, manevre sterile, război, iubire sau ratare. (Cristina Ispas)

Despărţiri de Georgiana SârbuDespărţiri de Georgiana Sârbu

O iubire aproape incestuoasă, singura posibilă prin irealitatea ei, străbate cartea de la un capăt la celălalt şi devine motorul nevăzut, ce împinge prin existenţă un personaj feminin extraordinar, ascuns în spatele unei femei obişnuite. (Iulia Militaru)

Dintotdeauna mi-am dorit să scriu un roman despre o fată care vrea să se mărite. Cred că m-a ţinut în loc o vastă panoplie de mituri-prejudecăţi, dintre care cel mai îndărătnic înrădăcinat ar fi acela că toate fetele vor să se mărite. Graţie unui instinct artistic foarte sigur pe sine, Georgiana Sârbu reuşeşte prin romanul său să spulbere şi totodată să restructureze pe baze noi, originale, miturile-prejudecăţi cu privire la măritiş şi la aspiraţia spre diverse forme de fericire conjugală. (Radu Aldulescu)

Morţii Mă-tii de un cristianMorţii Mă-tii de un cristian

„Pe morţi să-i astupi cu pămînt, pe vii să-i îngropi în hîrtii!“. Cam asta e povestea pregătită de un personaj literar auxiliar.

În România, aşa ceva nu putea să apară decât la o editură care nu are prejudecăţi. Cum n-am vrut să modific sau să mă văd cu titlul modificat, regretul este că apare la propria editură (altfel, cine o putea pagina mai bine ca Jalbă-Şoimaru?)

Avem aici scandal, mafie, impostură, comunism, subcultură şi underground. Într-o istorie personală. Sau… Mizerabilism, s-a spus pe alocuri. Oricum, n-am vrut să scriu această carte, cu-atât mai puţin ca ea să apară. De-asta am şi amânat-o atât. Acum, că e gata, măcar să-i fac despărţirea frumoasă. Despre morţi numai de bine!